crengărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRENGĂRÍE s. f. (Rar) Desiș sau mulțime de crengi; crengăraie. –
Creangă +
suf. -ărie.crengărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crengăríe (rar)
s. f.,
art. crengăría, g.-d. crengăríi, art. crengăríeicrengărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRENGĂRÍE s. f. (Rar) Desiș sau mulțime de crengi; crengăraie. —
Creangă + suf. -ărie.