crenelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din
fr. crénelé.crenelat (Dicționar de neologisme, 1986)CRENELÁT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr.
crénelé].
crenelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRENELÁT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. — Din
fr. crénelé.