crematoriŭ - explicat in DEX

crematoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREMATÓRIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la ardere, la incinerare. 2. S. n. Clădire amenajată cu instalații speciale, destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. – Din fr. crématoire.

crematoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
CREMATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la ardere, la incinerare. [Pron. -riu. / cf. fr. crématoire].

crematoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
CREMATÓRIU s.n. Instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. ♦ Cuptor pentru ars gunoaiele. [Pron. -riu. / < fr. crématorium].

crematoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREMATÓRIU, -IE I. adj. care servește la incinerare. II. s. n. 1. instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. 2. cuptor pentru ars gunoaiele. (< fr. crématoire, crématorium)

crematoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crematóriu¹ [riu pron. ryu] (rar) adj. m., f. crematórie (-ri-e); pl. m. și f. crematórii

crematoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crematóriu² [riu pron. ryu] s. n., art. crematóriul; pl. crematórii, art. crematóriile (-ri-i-)

crematoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crematoriu n. cuptor de ars corpul morților.

crematoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREMATÓRIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la ardere, la incinerare. 2. S. n. Clădire amenajată cu instalații speciale, destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. — Din fr. crématoire.

crematoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*crematóriŭ, -ie adj. (d. cremațiune). Care servește la cremațiune: cuptor crematoriŭ. S. n. Cuptor de ars cadavre și gunoaĭe.