cremațiune - explicat in DEX

cremațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREMAȚIÚNE, cremațiuni, s. f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. crémation, lat. crematio, -onis.

cremațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CREMAȚIÚNE s.f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare; cremare. [Cf. lat. crematio, fr. crémation].

cremațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREMAȚIÚNE s. f. incinerație. (< fr. crémation, lat. crematio)

cremațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cremațiúne f. (lat. cremátio, -ónis, d. cremare, a arde, v. tr.). Acțiunea de a arde cadavrele și gunoaĭele. V. incinerațiune.

cremațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cremațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. cremațiúnii; pl. cremațiúni

cremațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cremațiune f. obiceiul de a arde pe cei morți în loc de a-i îngropa.

cremațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREMAȚIÚNE, cremațiuni, s. f. Ardere, prefacere în cenușă; incinerare. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. crémation, lat. crematio, -onis.