cremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÉMĂ, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistența unei paste, obținut din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) Lichior fin.
2. Produs obținut prin emulsionarea unor grăsimi, ceruri, gume etc. cu apă, uleiuri eterice și ingrediente, în vederea utilizării în tehnică, cosmetică sau medicină; alifie. ♦
Cremă de ghete = preparat asemănător cu o alifie, pentru uns și lustruit încălțămintea din piele.
3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioară. – Din
fr. crème.cremă (Dicționar de neologisme, 1986)CRÉMĂ s.f. 1. Preparat dulce făcut din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. ♦ Lichior fin.
2. Produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; alifie. ◊
Cremă de ghete = preparat folosit pentru ungerea și lustruirea încălțămintei din piele.
3. (
Fig.) Ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. [< fr.
crème].
cremă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crémă (créme), s. f. –
1. Preparat culinar de consistența unei paste. –
2. Ceea ce este bun, de calitate superioară. –
3. Preparat pentru lustruit încălțămintea.
Fr. crême. –
Der. cremos, adj., din
fr.cremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRÉMĂ s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. 2. supă având la bază un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smântână și gălbenuș de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; pomadă. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr.
crème)
cremă (Dicționaru limbii românești, 1939)*crémă f., pl.
e (fr.
crème, cremă, smîntînă, vfr.
cresme, unsoare, cremă, și
chrême, mir, untdelemn sfințit, d. lat.
chrisma, vgr.
hrisma, unsoare. V.
crijmă și
hrizmă). Mîncare făcută din lapte, oŭă și zahăr:
cremă de vanilie. Fig. (după fr.). Ceĭa ce e maĭ sus (ca smîntîna la lapte), maĭ bun (în opoz. cu
drojdie):
crema uneĭ clase de elevĭ.cremă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crémă s. f.,
g.-d. art. crémei; pl. crémecremă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cremă f.
1. caimac:
cremă de Câmpulung; 2. un fel de mâncare din lapte și ouă;
3. licher fin:
cremă de mintă; 4. fig. și
fam. ceea ce-i mai bun:
crema societății (=fr.
crême).
cremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÉMĂ, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistența unei paste, obținut din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) Lichior fin.
2. Produs obținut prin emulsionarea unor grăsimi, ceruri, gume etc. cu apă, uleiuri eterice și ingrediente, în vederea utilizării în tehnică, cosmetică sau medicină; alifie. ◊
Cremă de ghete = preparat asemănător cu o alifie, pentru uns și lustruit încălțămintea din piele.
3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioară. Din
fr. crème.