creițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul
sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin;
p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [
Var.:
crăițár, crițár s. m.] – Din
magh. krajczár.