creatinină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREATINÍNĂ s. f. Derivat al creatinei, care se găsește în sânge și în urină. [
Pr.:
cre-a-] – Din
fr. créatinine.creatinină (Dicționar de neologisme, 1986)CREATINÍNĂ s.f. Produs de deșeu azotat rezultat din creatină. [Pron.
cre-a-. / < fr.
créatinine].
creatinină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREATINÍNĂ s. f. produs de deșeu derivat din creatină. (< fr.
créatinine)
creatinină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creatinínă (cre-a-) s. f.,
g.-d. art. creatiníneicreatinină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREATINÍNĂ s. f. Derivat al creatinei, care se găsește în sânge și în urină. [
Pr.:
cre-a-] — Din
fr. créatinine.