creț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREȚ, CREÁȚĂ, (
I)
creți, -e, adj., (
II 1)
creți, s. m. (
II 4)
crețe, s. f.. (
II, 2,3)
crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat.
2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat.
II. 1. S. m. Păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat.
2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald.
3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută.
4. S. f. Soi de viță de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. –
Et. nec.