creastă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREÁSTĂ, creste, s. f. 1. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări. ◊ Compus:
creasta-cocoșului =
a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roșii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată
(Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuși pe fața interioară a frunzelor
(Polystichum braunii și
lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată
(Clavaria flava). ♦ (
Anat.) Proeminență osoasă.
2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc.
3. Coamă de acoperiș.
4. (În sintagma)
Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui rambleu. –
Lat. crista.