crețușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic
(Filipendula ulmaria). –
Creț +
suf. -ușcă.crețușcă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CREȚÚȘCĂ (‹
creț)
s. f. Plantă erbacee, perenă, meliferă și medicinală, din familia rozaceelor, înaltă de 100-200 cm, cu flori albe dispuse în corimb, răspîndită în regiunea montană (
Filipendula ulmaria).
crețușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)crețúșcă f., pl. ca
cușcă (d.
creț). Un copăcel rozaceŭ care conține ácid salicilic (
spiraea ulmaria). V.
caprifoliŭ, cununiță, taulă.crețușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crețúșcă s. f.,
g.-d. art. crețúștei; pl. crețúștecrețușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREȚÚȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic
(Filipendula ulmaria). — Creț +
suf. -ușcă.