crază - explicat in DEX

crază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase.

crază (Dicționar de neologisme, 1986)
CRÁZĂ s.f. Fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. [< fr. crase, cf. gr. krasis – amestec].

crază (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRÁZĂ s. f. fuziune a vocalei inițiale a unui cuvânt cu vocala finală a cuvântului precedent. (< fr. crase)

crază (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cráză, V. crasă.

crază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cráză s. f., g.-d. art. crázei; pl. cráze

crază (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crază f. Gram. contracțiune a două vocale sau a doi diftongi.

crază (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. — Din fr. crase.