craun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÁUN adv. (
Reg.; în
expr.)
A umbla craun = a umbla fără rost, haimana. –
Et. nec.craun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cráun (
reg.)
adv.craun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)craun adv. ștrengărind:
a umbla craun. [Lit. ca ciorile (cf.
crancău)].
craun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÁUN adv. (
Reg.; în
expr.)
A umbla craun = a umbla fară rost, haimana. —
Et. nec.