cratogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre.
2. Platformă. – Din
fr. cratogène.cratogen (Dicționar de neologisme, 1986)CRATOGÉN s.n. 1. Regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre.
2. Platformă. [< germ.
Kratogen].
cratogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRATOGÉN s. n. 1. regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. platformă continentală. (< fr.
cratogène)
cratogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cratogén s. n.,
pl. cratogénecratogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRATOGÉN, cratogene, s. n. 1. Regiune întinsă din scoarța Pământului care într-o anumită perioadă nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre.
2. Platformă. — Din
fr. cratogène.