cras - explicat in DEX

cras (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse.

cras (Dicționar de neologisme, 1986)
CRAS, -Ă adj. Care nu corespunde nici celor mai mici exigențe; grosolan, nerușinat. [< fr. crasse, cf. lat. crassus – gros].

cras (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRAS, -Ă adj. care nu corespunde nici celor mai mici exigențe. (< fr. crasse)

cras (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cras n., pl. urĭ (ngr. și vgr. krâsis. V. crasă și idiosincrasie). Est. Rar. Starea trupuluĭ, constituțiune, complexiune: om tare de cras.

cras (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) cras, -ă adj. (lat. crassus, gros, îndesat, dens. V. gras). Grosolan, adînc: un ignorant cras, o ignoranță crasă, crasele platitudinĭ ale discursurilor demagogice.

cras (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cras adj. m., pl. crași; f. crásă, pl. cráse

cras (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cras a. fig. grosolan, adânc: ignoranță crasă.

cras (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. — Din fr. crasse.