crănțăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂNȚĂNÍ, crănțănésc, vb. IV.
Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi.
2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. –
Cranț +
suf. -ăni.