crâng (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.
2. (Rar; în sintagma)
Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din
sl. krongu.