crăiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele
(Tagetes erecta și
patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie.
II. (La
pl.,
art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans.
III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [
Var.:
creíță s. f.] –
Crai +
suf. -iță.