crainic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, subst. 1. S. m. (
Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor.
2. S. m. și
f. Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher.
3. S. m. (
Reg.) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din
ucr. krajnik.