craina (Dicționar de argou al limbii române, 2007)craina s. invar. (țig.) Craiova.
craĭna (Dicționaru limbii românești, 1939)cráĭna adv. (sîrb.
krajina, margine, țară de margine, rus.
Ukráina, Ucraĭna. V.
craĭ 2).
Vest. A umbla craĭna, a umbla haĭmana (cranga, lela, hucĭ-margina).
craina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cráina (în
expr. a umbla ~) (
pop.)
(crai-) adv.