crailâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRAILẤC, crailâcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă, viață de crai (
2). –
Crai +
suf. -lâc.crailâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crailấc (crai-) s. n.,
pl. crailấcuricrailâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crailâc n. desfrânare, ștrengărie:
e bun de crailâcuri.crailâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRAILẤC, crailâcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă, viață de crai (
2). —
Crai +
suf. -lâc.