cracare - explicat in DEX

cracare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

cracare (Dicționar de neologisme, 1986)
CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

cracare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

cracare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cracáre s. f., g.-d. art. cracắrii; pl. cracắri

cracare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. — V. craca.