crăițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.crăițar (Dicționaru limbii românești, 1939)crăițár m. (pol.
krajcar, sîrb.
krajcara, ung.
krajcár, d. germ.
kreuzer, care vine d.
kreuz [lat.
crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă [!] monetă [!] austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V.
heler). Gologan (Olt.). – Și
crițar și
grițar (Trans.).
crăițar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.