crăiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele
(Tagetes erecta și
patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie.
II. (La
pl.,
art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans.
III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [
Var.:
creíță s. f.] –
Crai +
suf. -iță.crăiță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)crăiță, crăițe s. f. femeie ușuratică.
crăiță (Dicționaru limbii românești, 1939)crăiță f., pl.
e (d.
craĭ).
Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte [!] portocaliĭ (
tagetes) din familia compuselor. Se numește și
creiță (Munt.),
crăișor, vîzdoagă, ocheșea și
boftă.crăiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crăíță s. f.,
g.-d. art. crăíței; pl. crăíțecrăiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crăiță f.
1. damă la jocul concinei, cartea cu zece ochi de carò și cea cu doi ochi de treflă;
2. Bot. văzdoagă.
crăiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele
(Tagetes erecta și
patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie.
II. (La
pl.;
art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans.
III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [
Var.:
creíță s. f.] —
Crai +
suf. -iță.