crăișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂIȘÓR, crăișori, s. m. Diminutiv al lui
crai (
1); fiu de crai, de prinț. [
Pr.:
cră-i-] –
Crai +
suf. -ișor.crăișor (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)crăișór, crăișóri, s.m. (pop.)
1. (înv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, prinț.
2. (reg.) mire.
3. bărbat chefliu, haimana, berbant, libertin.
4. pasăre denumită și
împărățel sau
sfredeluș.
5. specie de pește; lostriță.
6. nume de floare; crăiță.
7. soi de struguri.
crăișor (Dicționaru limbii românești, 1939)crăișór m. (d.
craĭ).
Munt. Un fel de păstrav [!] (
salmo trutta). Crăiță.
crăișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crăișór (cră-i-) s. m.,
pl. crăișóricrăișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crăișor m. fecior de craiu:
luminate crăișor! CR.
crăișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂIȘÓR, crăișori, s. m. Diminutiv al lui
crai (
1); fiu de crai, de prinț. [
Pr.:
cră-i-] —
Crai +
suf. -ișor.