crăiesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (Poetic sau în basme) Care ține de crai (
1), privitor la crai; regesc, împărătesc. –
Crai +
suf. -esc.crăiesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crăiésc adj. m.,
f. crăiáscă; pl. m. și
f. crăiéșticrăiesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crăiesc a. regesc:
frunțile crăiești EM.
crăiesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRĂIÉSC, -IÁSCĂ, crăiești, adj. (În basme) Care ține de crai (
1), privitor la crai; regesc, împărătesc. —
Crai +
suf. -esc.crăĭesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) crăĭésc, -ĭáscă adj.
Vechĭ. Regal orĭ domnesc.
crăĭesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) crăĭésc v. intr.
Vechĭ. Domnesc.