crâng (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.
2. (Rar; în sintagma)
Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din
sl. krongu.crâng (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)crâng, crânguri, s.n. (înv.)
1. centru (al unui loc).
2. (la pl.) ciclu, crug.
3. (rar) boltă, firmament.
4. (reg.) situație, treabă, afacere.
5. arătătorul ceasului.
crâng (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)crâng, -uri, s.n. –
1. Manivelă (la tocilă; la fântâna cu roată; la vârtelniță).
2. Piesă la moară (Budești, Vad, Bârsana).
3. Cuier de lemn de brad, cu crengi (Giulești, Oncești, Petrova) (ALR 1973: 541).
4. Partea superioară a mecanismului pe care olarii confecționau obiecte de ceramică (I. Pop 1970). – Din sl. krogŭ „cerc„.
crâng (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crâng s. n.,
pl. crấnguricrâng (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crâng n.
1. pădure tânără sau mică (care se regenerează cu deosebire din lăstari);
2. tufiș des [Slav. KRÕGŬ, cerc; primitiv: pădure circulară, v. vorba următoare].
crâng (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crâng n.
1. Mold. prisnelul morii prin care trec măselile roții;
2. Buc. crug:
crângul cerului. [Slav. KRÕGŬ, cerc (v.
crug)].
crâng (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.
2. (Rar; în sintagma)
Crângul cerului = bolta cerească, firmament. — Din
sl. krongu.