coșărcuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COȘĂRCÚȚĂ,coșărcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui coșarcă. – Coșarcă + suf. -uță.
coșărcuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coșărcúță (reg.) s. f., g.-d. art. coșărcúței; pl. coșărcúțe
coșărcuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COȘĂRCÚȚĂ,coșărcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui coșarcă. — Coșarcă + suf. -uță.