coșolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘOLÍNĂ s. f. (
Reg.; cu sens colectiv) Cereale cosite de verzi și date ca nutreț la vite. – Din
ucr. košelyna.coșolină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coșolínă s. f. – Nutreț verde, iarbă, furaj.
Rus. košenina, probabil contaminat cu
rut. košelina „coș” (DAR).
coșolină (Dicționaru limbii românești, 1939)coșolínă f., pl. inuz.
ĭ saŭ
e (rus.
košenína, rut. [Cdr.]
-lina, grîŭ cosit, ĭarbă cosită, sîrb.
koševina, pajiște de curînd cosită, d.
kosa, coasă).
Est. Cereale cosite, ĭarbă cosită și încă verde. Nutreț compus din ovăs [!] și măzăriche cosită. Rămășiță de grîne, care se vîntură ĭar și rămîne
codina.coșolină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coșolínă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. coșolíneicoșolină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coșolină f. Mold. ovăz cosit de verde spre a-l face fân:
svârle niște coșolină în căruță CR. [Rut. KOȘENIȚA, iarbă cosită].
coșolină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘOLÍNĂ s. f. (
Reg.; cu sens colectiv) Cereale cosite de verzi și date ca nutreț la vite. — Din
ucr. košelyna.