coșniță - explicat in DEX

coșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș¹ mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată târguielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. – Din sl. košĭnica.

coșniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cóșniță (cóșnițe), s. f. – 1. Coș mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) košnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. coșnițar, s. m. (coșar, împletitor de coșuri). Cf. coș, coșar.

coșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
cóșniță f., pl. e (vsl. košĭnica, bg. kóšnica. V. coș 2). Coș de papură de adus de ale mîncăriĭ din tîrg. – În vest și cojniță. V. zimbil.

coșniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
cóșniță, -e, s.f. – Coș în care se țineau familiile de albine. Coșurile se așezau pe polițe, lângă pereții unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecționate din nuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); știubei (Șainelic 1986: 48). – Din sl. košnica.

coșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóșniță s. f., g.-d. art. cóșniței; pl. cóșnițe

coșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coșniță f. 1. coș mic împletit din nuiele, coș de târguit: bani de coșniță; 2. (de albine) stup mai mare ca uleiul. [Slav. KOȘĬNIȚA].

coșniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓȘNIȚĂ, coșnițe, s. f. 1. Coș¹ (1) mic de nuiele sau de papură, folosit la târguieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) coșniță = sumă destinată cumpărăturilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup făcut din papură, paie, nuiele etc. Din sl. košĭnica.