covălie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COVĂLÍE,covălii, s. f. (Reg.) 1. Covăcie (1). 2. Covăcie (2). – Covali + suf. -ie.
covălie(Dicționaru limbii românești, 1939) covălíe f. (d. covalĭ). Nord-est. Ferărie [!] (atelier).
covălie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) covălíe (reg.) s. f., art. covălía, g.-d. art. covălíei; (ateliere) pl. covălíi, art. covălíile
covălie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COVĂLÍE,covălii, s. f. (Reg.) 1. Covăcie (1). 2. Covăcie (2). — Covali + suf. -ie.