covârșitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor;
p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. –
Covârși +
suf. -tor.covârșitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covârșitór adj. m.,
pl. covârșitóri; f. sg. și
pl. covârșitoárecovârșitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)covârșitor a. și m.
1. care covârșește;
2. excelent, eminent.
covârșitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor;
p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. —
Covârși +
suf. -tor.