covelină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVELÍNĂ s. f. Sulfură naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere. – Din
fr. covelline, it. covellina.covelină (Dicționar de neologisme, 1986)COVELÍNĂ s.f. Sulfură naturală de cupru. [< fr.
covelline, it.
covellina, cf.
Niccolo Covelli – mineralog italian].
covelină (Marele dicționar de neologisme, 2000)COVELÍNĂ s. f. sulfură naturală de cupru. (< fr.
covelline, it.
covellina)
covelină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covelínă s. f.,
g.-d. art. covelíneicovelină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVELÍNĂ s. f. Sulfură naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere. — Din
fr. covelline, it. covellina.