covariație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVARIÁȚIE, covariații, s. f. Variație simultană, reciproc condiționată; covarianță. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
engl. co-variation.covariație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVARIÁȚIE, covariații, s. f. Variație simultană, reciproc condiționată; covarianță. [
Pr.:
-ri-a-] — Din
engl. co-variation.