covalent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVALÉNT, -Ă, covalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. – Din
germ. kovalent.covalent (Dicționar de neologisme, 1986)COVALÉNT, -Ă adj. (
Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. [< germ.
kovalent].
covalent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVALÉNT, -Ă, covalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. — Din
germ. kovalent.