covaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÁCI, covaci, s. m. (
Reg.) Fierar. – Din
sl. kovačĭ.covaci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cováci (cováci), s. m. – Fierar. –
Var. (
Mold.)
coval(iu), covar. Sl. (
bg.,
sb.)
kovačĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Miklosich,
Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76),
cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi,
Dict., 122).
Var., din
rut. kovalĭ, și
covar, cu schimbare de
suf. –
Der. covăcie, s. f. (fierărie);
covăcesc, adj. (de fierar).
Cf. încovoia.covacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)covácĭ m., pl. tot așa (vsl.
kovačĭ, d.
kovati, a fabrica: rus.
kováč; ung.
kovács; alb.
kováč. V.
cușniță, acov, nicovală, parascovenie, potcoavă).
Vest. Vechĭ. Ferar [!]. – Azĭ în nord-est
coválĭ, pl. tot așa (rut.
koválĭ).
covaci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cováci, s.m. – v. couaci.
covaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cováci (
reg.)
s. m.,
pl. covácicovaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVÁCI, covaci, s. m. (
Reg.) Fierar. — Din
sl. kovačĭ.