covăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVĂCÍE, (
2)
covăcii, s. f. (
Reg.)
1. Meseria covaciului; fierărie (
2), covălie (
1).
2. Atelierul covaciului; fierărie
1 (
1), covălie (
2). –
Covaci +
suf. -ie.covăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)covăcíe f. (d.
covacĭ).
Vechĭ. Ferărie [!].
covăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covăcíe (
reg.)
s. f.,
art. covăcía, g.-d. art. covăcíei; (ateliere)
pl. covăcíi, art. covăcíilecovăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVĂCÍE, (
2)
covăcii, s. f. (
Reg.)
1. Meseria covaciului; fierărie (2), covălie (1).
2. Atelierul covaciului; fierărie
1 (1), covălie (2). —
Covaci +
suf. -ie.