covățică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COVĂȚÍCĂ,covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică.
covățică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) covățícă (reg.) s. f., g.-d. art. covățélei; pl. covățéle, art. covățélele
covățică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COVĂȚÍCĂ,covățele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui covată.— Covată + suf. -ică.