covârșitor - explicat in DEX

covârșitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor.

covârșitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
covârșitór adj. m., pl. covârșitóri; f. sg. și pl. covârșitoáre

covârșitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
covârșitor a. și m. 1. care covârșește; 2. excelent, eminent.

covârșitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. — Covârși + suf. -tor.