covârși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÂRȘÍ, covârșésc, vb. IV.
Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.;
p. ext. a copleși, a învinge. –
Et. nec.covârși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covârșí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. covârșésc, imperf. 3
sg. covârșeá; conj. prez. 3
să covârșeáscăcovârși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVÂRȘÍ, covârșésc, vb. IV.
Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.;
p. ext. a copleși, a învinge. —
Et. nec.covârșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)covârșì 1. a întrece, a fi mai presus;
2. a trece măsura, a încărca. [Fuziune din
co(
prinde) și (
să)
vârși].