cotutore (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și
f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. – Din
fr. cotuteur.cotutore (Dicționar de neologisme, 1986)COTUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. Cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. [Cf. fr.
cotuteur].
cotutore (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTUTÓRE, -OÁRE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr.
cotuteur)
cotutore (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotutóre s. m.,
pl. cotutóricotutore (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTUTÓRE, -OÁRE, cotutori, -oare, s. m. și
f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană. — Din
fr. cotuteur.