cotropi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTROPÍ, cotropésc, vb. IV.
Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦
Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși.
2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. –
Et. nec.cotropi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cotropí (-pésc, -ít), vb. –
1. A acoperi, a astupa. –
2. A ocupa, a umple. –
3. A invada, a călca în picioare. –
Var. (
înv.)
cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile
vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu
cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din
sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din
lat. *contorpire în loc de
contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din
gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu,
Elementele, 472); din
v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma
lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (
Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139;
Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu,
Lr., 273;
cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu
cotroci „a iscodi, a cerceta”. –
Der. cotropitor, adj. (invadator);
descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).
cotropi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotropí (a ~) (co-tro-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cotropésc, imperf. 3
sg. cotropeá; conj. prez. 3
să cotropeáscăcotropi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTROPÍ, cotropésc, vb. IV.
Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦
Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși.
2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. —
Et. nec.cotropì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotropì v.
1. a coprinde, a acoperi peste toti:
noaptea a cotropit omenirea BĂLC.;
2. a năvăli cu armele, a călca o tară;
3. a covârși cu putere, a prăpădi;
4. a călca drepturile cuiva, a lua cu de-a sila. [Fuziune din
co(
prinde) și
tropăi].