cotropitor - explicat in DEX

cotropitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTROPITÓR, -OÁRE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor.

cotropitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotropitór (co-tro-) adj. m., s. m., pl. cotropitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cotropitoáre

cotropitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotropitor a. și m. care cotropește, năvălitor.

cotropitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTROPITÓR, -OÁRE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. — Cotropi + suf. -tor.