cotropire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTROPÍRE, cotropiri, s. f. Acțiunea de
a (se) cotropi; ocupare, încălcare, invadare prin violență. –
V. cotropi.cotropire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotropíre (co-tro-) s. f.,
g.-d. art. cotropírii; pl. cotropíricotropire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTROPÍRE, cotropiri, s. f. Acțiunea de
a (se) cotropi; ocupare, încălcare, invadare prin violență. —
V. cotropi.