cotrog(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COTRÓG,cotroage, s. n. (Reg.) Culcuș, adăpost. – Et. nec.
cotrog(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cotróg (reg.) (co-trog) s. n., pl. cotroáge
cotrog(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COTRÓG,cotroage, s. n. (Reg.) Culcuș, adăpost. — Et. nec.