cotrobăială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COTROBĂIÁLĂ,cotrobăieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire. [Pr.: -bă-ia-] – Cotrobăi + suf. -eală.
cotrobăială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cotrobăiálă(co-tro-) s. f., g.-d. art. cotrobăiélii; pl. cotrobăiéli
cotrobăială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COTROBĂIÁLĂ,cotrobăieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire. [Pr.: -bă-ia-] – Cotrobăi + suf. -eală.