cotreanță - explicat in DEX

cotreanță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
COTREÁNȚĂ, cotrénțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

cotreanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTREÁNȚĂ, cotrențe, s. f. (Reg.) Haină veche și ruptă; zdreanță. – Din magh. kotroncz.

cotreanță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cotreánță, cotrénțe, s.f. (reg.) 1. haină veche și ruptă; zdreanță, fleandură, buleandră. 2. (fig.) om molatic; femeie desfrănată, otreapă.

cotreanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotreánță (reg.) (co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrénței; pl. cotrénțe

cotreanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTREÁNȚĂ, cotrențe, s. f. (Reg.) Haină veche și ruptă; zdreanță. — Din magh. kotroncz.