cotolan - explicat in DEX

cotolan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTOLÁN, cotolane, s. n. (Reg.) Știulete de porumb. – Et. nec.

cotolan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cotolán, -ă, cotoláni, -e, adj. (reg.) înalt de picioare.

cotolan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cotolan, cotolani s. m. (intl.) an de detenție.

cotolan (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
cotolán s. m. / s. n., pl. cotolani / cotolane

cotolan (Dicționaru limbii românești, 1939)
cotolán m. (cp. cu bodolon). Arg. Ștulete.

cotolan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotolán (reg.) s. n., pl. cotoláne

cotolan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotolan n. ștulete de porumb. [Origină necunoscută].

cotolan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTOLÁN, cotolane, s. n. (Reg.) Știulete de porumb. — Et. nec.