cotire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COTÍRE,cotiri, s. f. Acțiunea de a coti. – V. coti.
cotire(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vârtej (de râu): apa curge și la cotiri se pierde AL.
cotire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COTÍRE,cotiri, s. f. Acțiunea de a coti. — V. coti.