coteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTELÍ vb. IV
v. cotili.coteli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cotelí, cotelésc, vb. IV (reg.)
1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși.
2. a umbla prin casă după treburi.
3. a linge farfuriile, a linchi din oale.
4. a fura.
5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune.
6. a coti.
7. (refl.) a se rostogoli.
coteli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTELÍ vb. IV
v. cotili.cotelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotelì v. a căuta cu de amănuntul:
mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].