cotcodăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre găini; la
pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi.
2. Intranz. și
tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din
cotcodac.cotcodăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotcodăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. cotcodăcéște, imperf. 3
sg. cotcodăceá; conj. prez. 3
să cotcodăceáscăcotcodăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTCODĂCÍ, cotcodăcesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre găini; la
pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi.
2. Intranz. și
tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. — Din
cotcodac.cotcodăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotcodăcì v. a cânta (se zice de găină când vrea să ouă).